Ambasadorul României la ONU, Ion Jinga anunță SUCCESUL țării noastre: Suntem singurul stat care oferă unități de 18 oameni pentru paza demnitarilor

Sharing is caring!

Ambasadorul României la ONU, Ion Jinga, a declarat, într-un interviu la MAS Talks, că România este singurul stat care oferă „close protection units” pentru înalții demnitari ONU. Ion Jinga a vorbit și despre experiențele emoționante din Africa, unde „fiecare persoană luptă pentru o cană cu apă”, conform Mediafax.

Citește și: Administrația Prezidențială a anunțat întrebările la care vor răspunde românii la Referendumul pe Justiție

Care sunt misiunile ONU la care România este prezentă, cât de apreciați sunt militarii români care partică în misiunile de menținere a păcii sau care sunt cele mai fierbinți zone de pe glob în prezent sunt câteva dintre subiectele discutate la MAS Talks cu Ion Jinga, ambasadorul României la ONU, preşedinte al Comisiei ONU pentru Dezarmare şi Securitate Internaţională.

Fost ambasador al României în Regatul Unit, Ion Jinga, a vorbit și despre situația românilor care lucrează în prezent în Marea Britanie, în contextul Brexit, precizând că unul dintre efecte se va putea vedea cel mai probabil atunci când va fi vorba de accesul la beneficii sociale.

"Marea Britanie este parte a Uniunii Europene și orice cetățean dintr-o altă țară europeană se bucură pe teritoriul britanic de tratamentul național, mai puțin de dreptul de a vota la alegerile parlamentare. În ceea ce privește beneficiile sociale s-ar putea să se schimbe puțin lucrurile, dar nu luați altfel decât cu beneficiul de inventar ce vă spun acum, pentru că până la urmă ține de substanța negocierilor cu Uniunea Europeană și de decizia politică a Londrei", a declarat Ion Jinga.

Redăm interviul acordat de ambasadorul Ion Jinga pentru Monitorul Apărării și Securității și pentru MEDIAFAX, în cadrul emisiunii MAS Talks:

Monitorul Apărării și Securității: Care sunt misiunile ONU în care este implicată România?

Ion Jinga: Avem o tradiție care a început din anul 1991, când pentru prima dată România a participat la o astfel de misiune, era vorba atunci de o misiune la frontiera dintre Kuwait și Irak. De atunci, am fost prezenți în 25 de astfel de operațiuni de menținere a păcii, cu mai mult de 12.500 de militari, provenind de la Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, și aici vorbim de Jandarmerie și Poliție și Serviciul de Protecție și Pază. În general, suntem îndeosebi în Africa, dar oamenii noștri au fost și sunt în Afganistan și prin puncte fierbinți din zona Caraibelor, dar suntem și pe spații francofone. Avem o prezență nu doar numerică, ci și de foarte bună calitate, oamenii noștri au o reputație foarte bună, fie că vin de la Ministerul Apărării, fie de la Interne sau de la SPP. De altfel, suntem singurul stat care oferă „close protection units”, unități de protecție apropiată, și nu vorbim de bodyguarzi, de agenți individuali, ci de unități de 6, 12 sau chiar 18 oameni care asigură în zone fierbinți protecția înalților demintari ONU.

Monitorul Apărării și Securității: Cum poate crește numărul misiunilor românești sub egida ONU, în viitorul apropiat?

Ion Jinga: Nevoie este la ONU. De exemplu, din luna octombrie vom fi prezenți cu patru elicoptere în Mali și cu 120 de persoane, militari și personal de sprijin pentru elicoptere. Misiunea din Mali este una dintre cele mai speciale din Africa, una fierbinte, și o să-i înlocuim acolo pe prietenii noștri canadieni. Creșeterea prezenței în astfel de misiuni ține pe de-o parte de solicitările de la ONU și de decizia politică de acasă, dar și de capacitatea României de suplimentare a obiectivelor. Suntem în același timp și sub misiuni ale NATO și sub misiuni UE, deci este vorba, până la urmă, de gestionarea resurselor.

Articolul continua dupa recomandari

Monitorul Apărării și Securității: Ce inițiative a avut România în cadrul ONU, în ultimii trei ani, de exemplu, și ce inițiative are în prezent?

Ion Jinga: Aș zice că România a avut în mod constant inițiative la ONU, au fost câteva premiere de-al lungul celor 64 de ani de apartenență la Organizație. Dacă ne referim la ultimii trei ani, au fost câteva premiere în ceea ce privește prezidarea de către România, prin ambasadorul ONU. Nu mai departe de săptămâna trecută am prezidat o reuniune legată de situația din Sri Lanka, cu participarea ministrului Finanțelor din această țară și din păcate, întâlnirea a avut loc cu câteva zile înainte de evenimentele tragice din Sri Lanka și poate ne-am bucurat un pic prea devreme, pentru că vorbeam de reziliență în Sri Lanka, de consolidarea unor procese democratice. A fost o situație destul de complexă anul trecut (în Sri Lanka – n.r.), în care sistemul judiciar a funcțioant foarte bine și a făcut față presiunilor politice. Se pare că încă mai sunt lucruri de făcut acolo.

Monitorul Apărării și Securității: Recent, un membru al forțelor de menținere a păcii a fost ucis în Mali. Cât de expuși sunt membrii români în aceste misiuni și cât de periculoase sunt aceste misiuni de menținere a păcii?

Ion Jinga: Orice misiune de menținere a păcii presupune un grad de risc și de periculozitate, pentru că este vorba de zone de conflict, unde forța de interpunere sunt căștile albastre ale ONU. În astfel de misiuni, riscul este permanent, iar oamenii care participă acolo își asumă acest lucru, au și pregătire profesională și pregătire psihică și stiu exact la ce merg. Sigur că fiecare țară încearcă să-și protejeze oamenii săi și sigur că facem și noi acest lucru. Suntem preocupați în permanență de securitatea oamenilor noștri. Dacă misiunea oamenilor noștri este să asigure pacea, misiunea noastră a diplomaților este să prevenim orice risc suplimentar pentru ei.

Monitorul Apărării și Securității: Ne puteți da câteva exemple de zone foarte fierbinți, dar și câteva zone unde în trecut a fost război, dar între timp lucrurile s-au mai calmat?

Ion Jinga: Libia este o zonă foarte fierbinte, în zona capitalei Tripoli. Sudanul de Sud sau Mali. Țări unde în trecut a existat conflict, iar acum sunt în faza de consolidare a păcii, putem vorbi de Ciad. Este o situație complicată care are fluctuații cu escaladări bruște în Burkina-Faso. Vă pot da ca exemplu de succes Gambia, țară unde s-a reușit un proces de tranziție politică și evitarea unui conflict sângeros după ce toate indiciile de acum doi ani arătau că se merge către o confruntare. Sunt și țări din zonă care au la rândul lor importanță în stabilizarea vecinătății, cum este Coasta de Fildeș sau Senegalul, dacă vorbim de Africa de Vest.

Monitorul Apărării și Securității: Mai sunt trupe ONU în Kosovo?

Ion Jinga: Există o misiune acolo. Se discuta la un moment dat de un alt stat din zona balcanică, care ar putea eventual intra pe agenda comisiei pentru consolidarea păcii, dar nu am să-l numesc, pentru că nu este luată încă o decizie.

Monitorul Apărării și Securității: Orice sistem, chiar dacă funcționeză bine, are nevoie de modificări, de adaptări la nevoile care apar zilnic. În ceea ce privește Organizația Națiunilor Unite, de ce schimbări are nevoie?

Ion Jinga: Orice organizație internațională este un organism viu pentru că este populată cu oameni, fie că se numește Uniunea Europeană, fie că se numește NATO, iar ONU nu face excepție. Actualul secretar general a antamat un proces de reforme, și, așa cum vă spuneam, fiind un organism viu, schimbările și modificările sunt permanente. De data aceasta, reformele sunt mai profunde. S-a mers pe mai multe paliere, precum reforma sectorului de securitate, asigurarea unei mai bune corelări între zona de peacekeeping, peacebuilding și logistica de suport.

Monitorul Apărării și Securității: Să discutăm puțin și despre Brexit pentru că ați fost ambasadorul României în Regatul Unit. Vreau să vă întreb care credeți că vor fi efectele Brexitului asupra Uniunii Europene și implicit asupra românilor?

Ion Jinga: Aici ar însemna să facem niște presupuneri, să lucrăm cu ipoteze. Ipoteze putem face toți, dar important este ca ele să se și confirme. Aș fi puțin precaut în a vă spune ce cred eu că se va întâmpla în Marea Britanie.

Monitorul Apărării și Securității: Sunteți optimist în ceea ce privește efectele ce vor urma? Pentru români, îndeosebi.

Ion Jinga: Cred că Marea Britanie are nevoie de Europa Continentală, la fel cum și Uniunea Europeană are nevoie de Marea Britanie. Marea Britanie este o țară europeană, chiar dacă este separată de Canalul Mânecii. Procesul acesta de negocieri, intervenții de-o parte și de alta, amânări, după părerea mea, dar pot să și greșesc, face parte din jocul de negociere, pentru că britanicii sunt foarte buni în a negocia. Am fost ambasador acolo 7 ani și jumătate și cunosc destul de bine sistemul britanic și am și admirație pentru felul în care Marea Britanie își apără interesele. Referitor la cetățenii români, n-aș fi pesimist, pentru simplul motiv că ce fac românii în Marea Britanie servește intereselor Marii Britanii. Satul olimpic de la precedentele jocuri olimpice a fost construit, în proporție covârșitoare de muncitori români din construcții. În sistemul medical de stat de acolo sunt câteva mii de asistente și câteva mii de medici români. Sistemul nu poate funcționa fără ei. Avem români de foarte bună calitate în universitățile britanice, în centre de cercetare. Efectul se va putea vedea, dar pot să mă înșel, poate atunci când va fi vorba de accesul la beneficii sociale. Marea Britanie este parte a Uniunii Europene și orice cetățean dintr-o altă țară europeană se bucură pe teritoriul britanic de tratamentul național, mai puțin de dreptul de a vota la alegerile parlamentare. În ceea ce privește beneficiile sociale s-ar putea să se schimbe puțin lucrurile, dar nu luați altfel decât cu beneficiul de inventar ce vă spun acum, pentru că până la urmă ține de substanța negocierilor cu Uniunea Europeană și de decizia politică a Londrei.

Monitorul Apărării și Securității: Cum vor evolua relațiile Marii Britanii cu NATO după Brexit? Vor fi afectate sau vor rămâne aceleași?

Articolul continua dupa recomandari

Ion Jinga: Nu cred că ar putea fi afectate pentru că Marea Britanie părăsește, eventual, Uniunea Europeană, nu NATO. Marea Britanie rămâne un actor important în Alianță, iar relațiile cu România, din perspectiva de apărare și securitate, sunt excelente, iar aici nu văd niciun fel de modificare care să afecteze interesele României sau ale Organizației Atlanticului de Nord.

Monitorul Apărării și Securității: Sunt câteva idei ale unor lideri europeni de înființare a unei armate europene, care să aibă o oarecare autonomie față de NATO. Cum vedeți aceste idei? Credeți că sunt benefice pentru România?

Ion Jinga: Prima propunere pentru înființarea unei comunități europene a apărării a apărut în 1952, când s-a semnat și un tratat. Era formată acea comunitate din nucleul care tocmai formase Comunitatea Economică Europeană. Proiectul a murit înainte de a se naște pentru că parlamentul francez, deci Franța, l-a respins, iar în parlamentul italian nici nu a mai fost supus la vot. Obiectivul acelei organizații era să țină Germania ancorată într-un sistem de alianță militară, pentru a se evita experiența celor două războaie mondiale. Ideea de a avea o armată, până la urmă, ține de o decizie politică. Marea majoritate a statelor Uniunii Europene sunt și membre NATO. Pentru Europa, rolul NATO este foarte clar și sunt garanții ferme de securitate. Se pune problema dacă în situații în care NATO ar considera că nu intră în sfera ei de competență sau din diverse motive nu ar dori să intervină o structură de apărare europenă, dacă ar putea ajuta.

Monitorul Apărării și Securității: În final, vreau să vă întreb care au fost acele momente care v-au impresionat cel mai mult, de când ocupați această funcție în cadrul ONU?

Ion Jinga: Grea întrebare… Sunt astfel de momente. De exemplu, anul trecut, în calitate de președinte al Comisiei pentru Consolidarea Păcii, am fost de două ori în Africa, de fiecare dată câte o săptămână și am vizitat cinci țări africane din regiunea Sahel. Am fost impresionat să văd lupta pe care fiecare om o dă acolo să aibă acces la o cană cu apă, la un vaccin, la educație, la un petec de pământ unde să-și pună recolta lui. Am fost în bazinul lacului Chad, care și-a redus suprafața cu 90% în ultimii 20-30 de ani. Am mers cu mașinile pe fundul lacului, unde este deșert. Oamenii aceia au o reziliență absolut impersionantă. Nu au vorbit de dorința de a emigra în Europa, nu au cerut bani cash. Au spus „vrem să fie pace, vrem să fim protejați de atacurile organizației Boko Haram, vrem o școală, un loc de muncă, un dispensar”. Am fost impresionat să văd lupta fiecări plante de a crește din acel pământ arid.